|
culghios
culghios (cul-ghĭósŭ) sn culghiosuri/culghiosure (cul-ghĭó-su-ri) – udãlu njic di la intrarea dit unã casã (iu omlu poati si-sh scoatã pãputsãli, paltolu, etc. ninti ca s-intrã n casã); ghizintii
{ro: antreu}
{fr: entrée d’une maison}
{en: entrance hall, vestibule}
ex: nora chindisea culghioslu (ghizintia)
§ culughios (cu-lu-ghĭósŭ) sn culughiosuri/culughiosure (cu-lu-ghĭó-su-ri) – (unã cu culghios)
culughios
culughios (cu-lu-ghĭósŭ) sn – vedz tu culghios
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: culghiosghizintii/ghizintie
ghizintii/ghizintie (ghi-zin-tí-i) ghizintii (ghi-zin-tíĭ) – udãlu njic di la intrarea dit unã casã (iu omlu poati si-sh scoatã pãputsãli, paltolu, etc. ninti ca s-intrã n casã); culghios
{ro: antreu}
{fr: entrée d’une maison}
{en: entrance hall}