gucilii/gucilie

gucilii/gucilie (gu-ci-lí-i) sf gucilii (gu-ci-líĭ) – partea di nai ma nsus a unui lucru (munti, arburi, casã, pirgu, etc.), multi ori (ma nu totna) chipitoasã (surlutoasã, ntsãpãlicoasã); gugiulii, angheauã, cacealiu, cãrciliu, creashtic, creashtid, creashtit, cuculj, culmã, chiscu, cingãrliu, cipit, ciumã, ciucã, ciulubet, ciuciulã, ciumã, ciungani, huhutã, pic, pifilic, tãmpã, tsãpãlic, tsipilic, tsulubet, mitcã, mãyeauã, chirchinedz, chipitã
{ro: creştet, vârf}
{fr: cime, sommet}
{en: peak, summit}
ex: analtsãlj fadz, cu gucilii (ciungãnj), dãdea aproapea pãn di soari; s-alinã pi pom ãn gucilii (cãrciliu); mi-alinai diunãoarã nsus pi gucilii (ciucã)

§ gugiulii/gugiulie (gu-gĭu-lí-i) sf gugiulii (gu-gĭu-líĭ) – (unã cu gucilii)
ex: s-avea alinatã trãsh pi gugilii (chipita-a pomlui)