arãu2 (a-rắŭ) adg arauã (a-rá-ŭã), arãi (a-rắĭ), arali/arale (a-rá-li) – tsi lu-ariseashti s-facã lucri uruti; tsi ari hãri multu slabi (lãi, nibuni); narãu, nibun, slab, lai, tihilai, afishcu, andihristu, urut, cãni, ursuz, pãngãn, vombir, cãtrãcearcu, etc.; (fig:
1: arãu = tsi easti cu puteari; vãrtos, sãnãtos, etc.; expr:
2: ti bag arãu = spun la chivernisi (i altã lumi) lucri tsi-ai faptã shi nu vrei si sã shtibã; ti spun;
3: sh-nãinti arãu (apã tsi curã) sh-nãpoi vali arauã (urutã, lai) = zbor tsi s-dzãtsi tr-atsel tsi nu shtii tsi s-facã cã, nu poati s-aflã tsi cali s-lja, cã tuti cãljurli suntu lãi)
{ro: rău, crud, câinos, ticălos; viguros}
{fr: mauvais, méchant, cruel, affreux; vigoureux}
{en: bad, wicked, evil, cruel; strong, vigorous}
ex: muljarea aestã easti arauã (tihilai); yeatrul ãnj deadi yitrii arali (uruti); cã-i fricã sh-lumea-arauã (slabã); va-nj ts-aflji moartea-arauã; arauã (vãrtoasã) mbãirari fatsi catãrca
§ rãu2 (rắŭ) adg rauã (rá-ŭã), rãi (rắĭ), rali/rale (rá-li) – (unã cu arãu2)
§ arãu3 (a-rắŭ) sn arali/arale (a-rá-li) shi arauã3 (a-rá-ŭã) sf arali/arale (a-rá-li) – hãrli tsi-l fac un lucru s-hibã multu-arãu (s-nu hibã dip bun); arãeatsã, lãeatsã, taxirati, ghideri, etc.;
(expr: araua = mira-atsea laea)
{ro: rău, răutate, nenorocire}
{fr: mal, méchanceté, malheur}
{en: evil, misfortune, calamity}
ex: nu s-adutsi n cali ni cu-arãulu (cu-arãeatsa) ni cu bunlu; cari ti nveatsã tr-arãu, nu ts-va bunlu; s-nu u-aflã arãulu (arãeatsa, taxirãtsli); s-nu u patã arãulu (s-nu cadã pri ea tuti lãetsli); cã eu, di-arãu (lãets), nu pot s-tsã spun; si-arucã n arãului (lj-cad tuti lãetsli pri cap); pats arãulu ma nu-ts talji; mash cã trapshu multi-arali (lãets, ghideri); acats-u feata cã lj-u-adusi araua
(expr: mira-lj lai)!; noaptea-aestã easti-arauã (lãeatsã); vinji oara-a arauãljei
(expr: a mirãljei atsea laea, a taxiratiljei)
§ arãeatsã (a-rã-ĭá-tsã) sf arãets (a-rã-ĭétsĭ) – (unã cu arãu3)
ex: arãetsli (lãetsli) a loclui cãdzurã pristi noi; tsi arãeatsã (taxirati) mari pãtsãm!; undzãli hirbea di arãeatsã; arãslu-a lui eara mplin di-arãeatsã
§ arãutati/arãutate (a-rã-u-tá-ti) sf arãutãts (a-rã-u-tắtsĭ) – (unã cu arãu3)
§ arãu4 (a-rắŭ) adv –
1: hamna, nibun, slab, lai, urut, etc.;
2: multu, cãt ma multu, mash, dip, etc.
{ro: rău; mult}
{fr: mal; beaucoup, complètement}
{en: badly; very, completely}
ex: earam un om arãu (multu) avut; feata eara mushatã arãu (multu); irnjii arãu (ahãndoasã; mash/dip irnjii); scoati-ts oaminj, scoati-arãu (cãt ma multsã); n casã eara arãu (multu) ghini
§ murtarauã (mur-ta-rá-ŭã) adg (mash fiminin) murtarali/murtarale (mur-ta-rá-li) – (muljari) tsi easti multu arauã
{ro: femeie foarte rea}
{fr: très méchante femme}
{en: very mean lady}
ex: ashi greashti murtaraua
§ multarauã (mul-ta-rá-ŭã) adg (mash fiminin) multarali/multarale (mul-ta-rá-li) – (unã cu mur-tarauã)
§ narãu (na-rắŭ) adg narauã (na-rá-ŭã), narãi (na-rắĭ), narali/narale (na-rá-li) – (unã cu arãu2)
ex: mult narauã-nj (arãu-nj) ti mutreashti
§ naraulea (na-rá-u-lea) adv – cu ursuzlãchi, cu arãeatsã, cu oclj-arãi
{ro: cu răutate}
{fr: mèchamment}
{en: with wickedness}
ex: armãnjlji-lj mutrescu naraulea (cu oclj arãi)
§ araulea (a-rá-u-lea) adv – (unã cu naraulea)
§ nrãescu (nrã-ĭés-cu) (mi) vb IV nrãii (nrã-íĭ), nrãeam (nrã-ĭámŭ), nrãitã (nrã-í-tã), nrãiri/nrãire (nrã-í-ri) – mi fac arãu; fac pi altu si s-facã arãu
{ro: înrăi}
{fr: rendre (devenir) méchant}
{en: become (make someone) vicious}
ex: cãtse sã nrãeshti (s-lu schinj, s-lu cãrteshti) cãnili?; cara si nrãeashti, nu pots s-lji aledz tsi va s-dzãcã; lji si nrãi (lj-si featsi cama lai, arauã) pleaga
§ nrãit (nrã-ítŭ) adg nrãitã (nrã-í-tã), nrãits (nrã-ítsĭ), nrãiti/nrãite (nrã-í-ti) – cari s-featsi arãu
{ro: înrăit}
{fr: qui est devenu méchant}
{en: who became vicious}
§ nrãiri/nrãire (nrã-í-ri) sf nrãiri (nrã-írĭ) – atsea tsi s-fatsi cãndu cariva s-fatsi arãu
{ro: acţiunea de a înrăi}
{fr: action de (devenir) rendre méchant}
{en: action of becoming vicious}
§ ãnrãescu (ãn-rã-ĭés-cu) (mi) vb IV ãnrãii (ãn-rã-íĭ), ãnrãeam (ãn-rã-ĭámŭ), ãnrãitã (ãn-rã-í-tã), ãnrãiri/ãnrãire (ãn-rã-í-ri) – (unã cu nrãescu)
§ ãnrãit (ãn-rã-ítŭ) adg ãnrãitã (ãn-rã-í-tã), ãnrãits (ãn-rã-ítsĭ), ãnrãiti/ãnrãite (ãn-rã-í-ti) – (unã cu nrãit)
§ ãnrãi-ri/ãnrãire (ãn-rã-í-ri) sf ãnrãiri (ãn-rã-írĭ) – (unã cu nrãiri)
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã ma multu/ptsãn